Înainte să trezesc în dumneavoastră spiritul vechilor daci, vreun puseu naționalist sau amintirile marilor patrioți din istoria acestui neam, vă cer doar să judecați la rece halul în care am ajuns. Suntem conduși de 30 de ani de cohorte de politicieni corupți, ipocriți și, mai nou analfabeți și obraznici. Pe fiecare dintre aceștia, noi i-am promovat, i-am votat și i-am tolerat. Iar când ne-au dezamăgit grav, am lăsat capul jos sau, mai rău, le-am găsit circumstanțe atenuante. Iar ei, politicienii, au profitat din plin de asta. S-au rotit între ei, și-au făcut doar interesele și ne-au râs în nas. Știau că nu li se întâmplă nimic. În cel mai rău caz au stat 4 ani pe bară, apoi au revenit tot ei sau interpuși lor..
Însă nu despre cloaca politică mioritică vreau să vorbim, ci despre modul în care ne văd și ne tratează partenerii noștri externi. Studiu de caz: Justiția! A fost domeniul pe care ne-au chinuit cel mai tare europenii. Mai țineți minte stegulețele?! Am stat cu ele în cârcă chiar și după ce ne-au integrat european. Abia după ce a dat iama Kovesi în floarea corupților mioritici, ne-au aplaudat și pe noi europenii. Dar haideți să revenim în prezent!
De pe urma lui Kovesi se trăiește și acum. O spun cu năduf, că nu sunt fanul ei, dar ăsta e adevărul. Condamnările definitive din ultimele luni sunt opera ei: securistul răspopit Daniel Dragomir sau locotenentul lui Mazăre, Sorin Strutinski. Și uite așa ajungem la statul bleg de care vorbeam la început! La ce ne-au ajutat condamnările?! Dragomir a tăiat-o cu o zi înainte, pe la Arad, într-o țară UE. Strutinski a fugit și el. Lui Dragoș Săvulescu îi admirăm aroganțele postate de iubită pe Facebook. Beizadeaua Iorgulescu jr face încă pe bolnavul la un an de la oribila crimă pe care a comis-o. Toți aceștia au ceva în comun. Sunt în țări europene, partenerele noastre în așa-zisa Uniune. Iar infractorii ne râd în nas.
Desigur, principalul vinovat pentru plecarea infractorilor este statul român. Din prostie sau complicitate, ai noștri nu au luat măsuri de precauție. Dar aceleași două „calități” le au în continuare reprezentanții statului. Cum e posibil ca România să fie incapabilă să își ceară înapoi penalii din Europa?! Avem tratate peste tratate cu ei, protocoale, documente și degeaba! Îmi amintesc de un ungur din parlamentul României, pe care instanța l-a trimis la pușcărie. A fugit și el acasă liniștit și apoi se afișa pe la recepții cu Viktor Orban. Tupeu mai mare nici că se poate! N-am auzit diplomația românească țipând și rupându-și hainele pe la Bruxelles, pentru a îndrepta această sfidare.. „Nu s-a putut mai mult”, ne-ar spune reprezentanții statului. De fapt, probabil nu s-a vrut.
La final, vă întreb pe dumneavoastră, mai știți ceva de un domn pe nume Predoiu?! Cică ar fi ministru la Justiție.. Eu cred ca sforăie prin vreun birou acolo, bucuros de privilegiul de a avea șofer și secretară. De făcut, nu face nimic. Marele său demers promis, desființarea sau reformarea Secției Speciale, s-a dovedit un mare fâs! Cică îl împiedică majoritatea din Parlament. Așa o fi, dar când vede cum fug relaxați din țară condamnații definitiv, o dormi bine?! Fiindcă românii de rând nu o fac! Nu l-am văzut ieșind măcar cu o reacție dură față de acest fenomen. Sau făcând drumuri la Bruxelles pentru a drege busuiocul. A, am uitat, e pandemie și stă și el pitit… Vreo schimbare legislativă majoră o fi născocit și el, pentru ca măsurile asiguratorii să se aplice înainte de condamnările infractorilor-fugari?! I-aș mai da idei domnului cu pricina, dar mi-e să nu-i tulbur liniștitul somn guvernamental..
