A unsprezecea poruncă (tentativă de jurnal în vremea pandemiei)

A unsprezecea poruncă (tentativă de jurnal în vremea pandemiei)

Bună dimineața! Nino, nino, nino, îmi răspunde sirena poliției. A unsprezecea poruncă: respectați ordonanța militară. Poliția veghează. Pentru liniștea și siguranța mea. Ce iluzie, că liniștea și siguranța omului pot veni de la o mașină cu girofar și megafon. Ar fi prea simplu. Și cu toate acestea, mulți cred că așa este. Însă doar creștinii știu că siguranța vine numai din certitudinea învierii și că atunci când accepți miracolul creștin, teama dispare de la sine. Știind că învierea este posibilă, ești în siguranță, iar liniștea care ți se lasă mai apoi peste suflet este un dar pe care îl poți dărui mai departe, și altora, atunci când mărturisești: Cristos a înviat! De 2020 de ani încoace, așa își dăruiesc creștinii liniștea și siguranța… Este o nouă dimineață, este începutul unui nou episod dintr-o poveste care se întinde pe durata a două milenii, un scenariu extraordinar, pe care, dacă l-ai împărți în sezoane, ai avea surpriza să descoperi că și tu ai un rol în el. Poate că nu apari chiar în rolul principal, dar sigur faci parte distribuție, din istorie și, fără tine în rolul acela, istoria n-ar mai fi la fel. Cuvinte mari! Cu toate acestea, numele tău este acolo, pe afiș, poți să îl citești așa cum ai putea citi, de exemplu, distribuția pe una din primele pagini ale unei piese de teatru de Shakespeare…”târgoveți, halebardieri, mame cu copiii în brațe, cetățeni…”. Printre ei, și tu, dar și eu, un creștin, un actor și un cetățean al istoriei!

Acesta este rolul meu. Și în această dimineață, ca în fiecare dimineață, mă organizez să-mi joc rolul (timpul și partitura mea) împărțindu-l judicios. De exemplu, pot să pun în fiecare zi nou și bun început faptelor mele, privind ”înăuntru”. Acolo este templul meu, templul pe care Iisus promite că-l va „zidi”, în trei zile. Suflet și trup, templul lui Dumnezeu. Mi-am completat zilnic ”declarația pe propria răspundere”, ca să-mi plimb templul în deplină legalitate, pentru ca bunul cetățean care sunt să fie în conformitate cu punctul ”2” ,”4” sau”8”. Dar poți să-i spui unui suflet liber că cetățeanului i-au fost restrânse libertățile? Nu. Așa că am inventat o stratagemă (Doamne ,iartă-mă!): să cumpăr de la magazinul alimentar numai câte puțin, cu gândul că și mâine voi putea bifa punctul ”4„ fără să fiu nevoită să mint (Doamne-ferește!), și astfel să pot justifica în ochii ”autorităților” ieșirea din casă cu conștiința împăcată. Pe de altă parte, poate nu-i corect așa… și ar trebui să cumpăr azi tot ceea ce am nevoie pentru ca mâine să nu ies, respectând a unsprezecea poruncă, ordonanța militară. Grozave probleme de conștiință poate avea cetățeanul care iese din casa pe timp de pandemie, mai ales dacă este și creștin! Dar mă gândesc să scrutez mai adânc ”să vad bârna din ochiul meu”, înainte să caut ”paiul”, din ochiul aproapelui meu. Mulțumesc lui Dumnezeu, în acestă dimineață, am răspuns salutului pe care l-am auzit, venind din televizorul (prins ca o icoană pe perete): adevărat a înviat!

Magda Catone – actriță

Comentează pe FACEBOOK